Proza scurta : NOAPTEA DE SANZIENE

In noaptea de Sanziene, piticii cu barbile colilii isi dau intalnire cu fetele-poveste ; le mangaie pletele albastre si le aseaza semne distincte pe frunte ca sa le poata deosebi ; apoi, imbracate in raze de luna ele pornesc de-a lungul fluviului, cu picioarele desculte s-aduca lumina. Nici una nu-si aminteste de piticii cu barbile colilii, insa raman purtatoarele semnelor pe care le-au asezat ei pentru a le recunoaste candva, mai tarziu, poate.
Piticiilor cu barbile colilii le place adesea sa se joace si nu putine sunt datile cand incurca jocul. De aceea, uneori cate o fata-poveste se rataceste pe lungul drum si steaua ei nu lumineaza. Atunci, apar nori pe cer si uite asa incepe sa ploua din senin cu toate lacrimile fetelor-poveste ce s-au ratacit. Nici una nu-si aminteste despre piticii cei batrani si poate de aceea au aparut atatea mari si oceane…
Adesea, fetele-poveste invata sa teasa panze de paianjen, impletite cu raze de luna pentru pruncii pe care-i vor naste intr-o zi. Fiecaruia un culcus moale si-o stea pusa capatai.
In noaptea de Sanziene, broastele se dau de trei ori peste cap si se transforma in tineri chipesi, dar numai pana-n zori, nu mai mult. Se intorc apoi, in locul de unde au plecat si oricat ar incerca sa se mai dea peste cap o data, de doua, de trei ori, nu vor mai cunoaste experienta avuta.
Serpii isi schimba pielea, lasand-o sa atarne in cine stie de scorbura uitata de timp. Totul e posibil in noaptea de Sanziene, chiar si visul de-a fi fericit !
In noaptea de Sanziene, piticii cu barbile colilii isi dau intalnire cu fetele-poveste ; le mangaie pletele albastre si le aseaza stele in frunte sa lumineze … in noaptea de Sanziene.