Sultanul Murad al IV – lea obisnuia sa se plimbe adesea printre oamenii obisnuiti. Intr-o seara a gasit un om amarat zacand pe jos. L-a miscat, insa in zadar, caci omul era mort. Nimanui nu parea sa-i pese de sarmanul om. Fiecare mergea pe drumul sau, astfel ca sultanul le-a cerut trecatorilor sa-l ajute :
– De ce zace mort acest om in drum fara ca nimanui sa-i pese de el ? Unde este familia lui ?
Trecatorii i-au raspuns sultanului pe care nu-l recunoscusera :
– Asta e doar un betiv ordinar !
– Ajutati-ma sa-l car pana acasa la el !
Cand ajunsera, sotia omului izbucni in plans, jelindu-si sotul :
– Iertat sa fii, barbate caci ai fost un bun slujitor al lui D-zeu !
– Cum poti sa spui asa ceva, femeie ? Toti oamenii il cunosc pe sotul tau drept un betiv nenorocit.
– E adevarat ca sotul meu se ducea zilnic la taverna de unde cumpara cat mai mult vin pe care il aducea acasa si il varsa direct la canal. In felul acesta, scapa multi oameni slabi sa cada in pacatul betiei… I-am spus ca risca sa nu-l planga nimeni cand va muri, dar mi-a spus ca insusi sultanul credinciosilor se va ruga pentru el…
– Adevarat a grait barbatul tau, caci eu sunt Sultanul, iar maine impreuna cu toti credinciosii il vom imbaia, ingropa si ruga pentru el !
Nota Jurnalului : E usor sa judeci un om dupa aparente, dar este o judecata fara gres ???
Nisipurile Saharei